Nimeni să nu doarmă, toţi să contemple. Concert de operă pentru posteritate la “Castelul Iulia Haşdeu”

   Pe 6 septembrie se împlinesc 16 ani de la trecerea în tărâmul etern al stelelor a lui Luciano Pavarotti. Atât întru memorie, cât şi întru asemănare de voci, cu o lună mai devreme, pe 6 august, Câmpina l-a aniversat pe inegalabilul tenor, nemuritor în memoria lumii şi-n istoria muzicii, printr-un concert de arii şi canţonete celebre.

   Ne bucurăm de sejurul pentru câteva zile pe plaiurile câmpinene al marelui tenor Thomas Paul, solist al “Operei Regale din Copenhaga”, un artist desăvârşit, a cărui voce se apropie ca timbru şi penetraţie de cea a celui aniversat.

   Alături de Thomas Paul se mai află pe la noi alte două mari prezenţe de răsunet internaţional. Despre Profesor Doctor Jonathan Story, unul dintre cei mai apreciaţi profesori de economie la nivel mondial, care a scris cărţi de căpătâi pentru toţi cei ce emit pretenţii în ştiinţele socio-politice, a predat şi a ţinut conferinţe la cele mai prestigioase facultăţi din Europa şi Statele Unite, este un fapt mai puţin ştiut că  la 60 de ani s-a apucat cu multă seriozitate, pasiune şi talent să studieze canto de operă, ajutat de o voce de bas amplă, la inimă pătrunzătoare; chiar şi când vorbeşte, timbrul ei îţi trezeşte reverberaţii plăcute, astfel nu e de mirare că atunci când conferenţiază sau predă sau cântă reuşeşte să capteze atenţia întregului auditoriu.

   Faptul că cei doi mai sus amintiţi se află la Câmpina se datorează prieteniei ce o nutresc faţă de Maestrul Adrian Suciu, pianist, organist, dirijor, profesor la “Mozarteum Salzburg” în Austria. Adrian Suciu vizitează meleagurile noastre anual cu prilejul concertelor de încheiere a cursurilor de masterclass, cursuri şi concerte ce au loc în Câmpina, în cadrul “Festivalului Internaţional 4 Arts - Dan Iordăchescu”. Faţă de urbea noastră Maestrul Suciu nutreşte un sentiment ce l-am putea numi îndrăgostire, având în vedere şi ultima sa “trăznaie” ca dar de preţuire, anume punerea în scenă a unei opere la Câmpina. Despre asta vom mai vorbi, evenimentul se apropie, pe 10 şi 11 august la Casa de Cultură, nu rataţi, mai ales dacă aţi ratat concertele lor de la Biserica Catolică Sf. Anton şi cel de la Muzeul Haşdeu.

  Iar acum, după prezentările cuvenite celor “mai artişti între artişti” să ne aşezăm frumos pe un scaun în curtea muzeului, în bătaia soarelui blând şi a palelor de vânt răcoroase după ploaia ce ameninţase chiar şi concertul în aer liber şi să ascultăm pe rând, piesă cu piesă.

   Începe cu Thomas Paul: “La donna e mobile” … Cu primele momente ale acestei celebre arii din opera “Rigoletto” de Giuseppe Verdi, rămâi blocat în frumuseţea şi intensitatea vocii lui Thomas Paul. De la acest şoc plăcut încântarea curge nestăvilită. Orice asemănare sau evocare în minete cu vocea lui Pavarotti nu este deloc hazardată.

   Soprana Emma Okombi urmează în faţa publicului cu o voce plăcută, surprinzătoare interpretând aria Serpinei din opera “La serva padrona”, dar nu cea a lui Pergolesi, ce urmează a fi cântată joi şi vineri la Câmpina, ci a unui alt compozitor italian precursor, anume Giovanni Paisiello.

   Jonathan Story vine la rând cu aria lui Polyphemo “Cease to beauty to be suing”. O apariţie impozantă, elegantă, cu o voce gravă ce te poartă în profunzimile meditaţiei.

   Revine în scenă Thomas Paul cu celebra canţonetă a lui Eduardo di Capua, aproape că nu există pe lume om cultivat care să nu o fi auzit şi fredonat, “O sole mio”. Tenorul, pe lângă talentul vocal de excepţie, are şi un simţ al umorului colocvial. În loc de “o sole mio”, cântă “o soare mio” şi înlocuieşte de câteva ori în glumă cuvântul sole cu soare. (Aplauze înspumate)

Soprana Eliana Pîslaru Ranghilof, diafană, jovială, perpetuu zâmbitoare interpretează aria Despinei “In uomini, in soldati” din opera “Così fan tutte” de Mozart. Agreabil joc scenic şi simţ ludic.

A urmat un încântător duet de dragoste interpretat de Alexandra Lalu şi Ştefan Linu, “Lo conosco”.

Din cutia cu delicii rare, spectatorii au savurat pe rând: Thomas Paul cu “E lucevan le stelle” din opera Tosca de Puccini / Anastasia Turkoz cu “Chi il bel sogno di Doretta” din opera “La Rondine” de Puccini / Ştefan Linu cu “Rojotango” de Paul Ziegler / Thomas Paul cu “Vesti la giubba” din opera “Paiaţe” de Leoncavallo / Johnatan Story cu “Sperate, o figli” din opera “Nabucco” de Verdi / Mara Poştea cu “Zarzuela” din opereta “Las hijas de Zebedeo” de Ruperto Chapi / Anastasia Turkoz cu aria Violetei “E strano” din opera “Traviata” de Verdi / duet Anastasia Turkoz, Thomas Paul cu “Parigi, o cara” din aceeaşi Traviata. La bis!, Thomas Paul a interpretat “Dein ist mein ganzes Herz” din opereta “Ţara surâsului” de Franz Lehár.

Printre cei ce împânzeau grădina castelului inundată de reveria muzicii, câţiva nu erau doar spectatori simpli, încercau şi altfel de emoţii pe lângă cele generate de muzică.

Nobila Doamnă a muzicii, mezzosoprana Conferenţiar Universitar Doctor Claudia Codreanu trăia în spatele unei mici camere de filmat fiecare prestaţie a elevelor sale de la masterclass: Emma Okombi (elevă în clasa a XII-a) şi studentele Eliana Pîslaru Ranghilof, Alexandra Lalu, Mara Poştea, Anastasia Turkoz. (Anastasia merită o apreciere deosebită pentru maturitatea şi expresivitatea vocală şi pentru repertoriu larg şi variat pe care îl posedă).

Doamna Anca Poştea, managerul festivalului de arte îşi trăia emoţiile la cote şi mai înalte, având frământări lăuntrice pentru evoluţia fiicei sale, soprana Mara Poştea, domnişoara fermecătoare cu glas de privighetoare.

Pe o bancă în spatele grădinii, directoarea muzeului Aura Dobre se pierduse pe aripile muzicii şi ale bucuriei pe care i-o aducea reuşita acestui eveniment găzduit de muzeu şi cu aportul dânsei.

Soţia şi cei doi copii drăgălaşi ai Maestrului Adrian Suciu trăiau în splendoarea naturală a grădinii castelului alături de inima acompaniatorului la pian.

Se făcea ca o pală mai arţăgoasă de vânt să zboare de pe pupitru partiturile pianistului. Doamna Anca Poştea s-a precipitat să le adune de pe jos şi să le pună înapoi încercând să şi oprească aria deja începută. Maestrul Suciu îi face semn să-l lase în pace că poate continua să acompanieze şi fără partitură. Puţin bulversată Doamna Poştea a replicat cu voce tare: “Ce să-i faci?!… are toată muzica lumii în cap.”

În timp ce muzica se derula, pe iarbă lângă un pin, un spectator construia din pietre adunate o coloană de echilibru iar un copil gălăgios din când în când, pe o trotinetă sau zbenguindu-se alergând, destrăma farmece, dezechilibra pietre.

Finis coronat opus: Thomas Paul i-a invitat pe toţi spectatorii şi protagoniştii în rodonda castelului, s-a urcat pe treptele ce duc sus spre celebra statuie a lui Isus şi a început să cânte aria lui Calaf, celebra “Nessun dorma”, din opera Turandot de Giacomo Puccini. Poate că niciodată în acea sală a muzeului n-a răsunat ceva mai frumos care să umple de încântarea deplină a muzicii atâţia spectatori… Ba da, se va mai fi întâmplat, imediat, la al treilea bis!, când s-a dezlănţuit Brindisi din Traviata cântat de Thomas şi Anastasia în duet şi mulţi dintre spectatori alăturându-se momentelor unde intervenea corul.

Ai cântat “Vincero” şi ne-ai învins Thomas, cu cele trei secrete ale tale pe care nu le ştiam, speranţa că ne vom delecta, sângele tău albastru de nobil în arta muzicii şi Turandot.

Nimeni nu va uita această zi de “Schimbarea la faţă”, în care şi dorul nostru pentru operă s-a transfigurat.

Dan Precu